Nenumărate sunt avantajele transmisiei digitale, vechiul sistem analogic ar fi putut continua să supraviețuiască cu mici dispozitive tehnologice.
Numeroase sunt beneficii introdusă prin transmisia digitală a semnalelor de televiziune, însă chiar vechiul sistem analogic ar fi putut continua să supraviețuiască cu mici dispozitive tehnologice care i-ar fi redus consum de putere, consum excesiv în comparație cu emisiunile inovatoare de televiziune digitală.
Semnalul de televiziune al vechiului sistem analogic este generat de o placă fotosensibilă pe care, cu un sistem optic adecvat, este focalizată imaginea. Se citește cu o scanare pentru linii succesive sau așa cum se numește scanată de un fascicul de electroni cu perie electronică, generat de tubul catodic. Semnalul obținut este terminat cu includerea sincronizărilor care permit televizorului să sincronizeze imaginea care identifică începutul exact al fiecărui rând și fiecare imagine.
Transmisia analogică în țara noastră prevede sau a prezis mai bine succesiunea de 25 de cadre pe secundă, diferența dintre un cadru și celălalt este în general minimă pentru a furniza ochi umană posibilitatea integrării imaginii. În mod similar, diferența dintre liniile succesive este minimă.
Cu toate acestea, ar fi posibil ca aceeași tehnologie să aibă o calitate bună a imaginii, transmiterea doar a diferenței dintre liniile și cadrele succesive.
Astfel, în cazul unei imagini fixe timp de 3 secunde, 75 de cadre identice sunt transmise succesiv, ar fi posibil să se transmită un singur cadru cu informații de câte ori va trebui să se repete.
În mod similar, informațiile necesare pentru sincronizarea secvenței rândurilor și cadrelor la nivel local pot fi trimise la receptor. În acest fel, resursele de energie necesare pentru transmisia analogică ar fi reduse considerabil, de fapt, cea mai mare parte a puterii transmise este absorbită de cele mai importante informații tehnice, adică cele necesare pentru sincronizarea imaginilor.
În orice caz, în ceea ce privește calitatea imaginii, sistemul de transmisie digitală permite regenerarea la nivel local semnalele prin eliminarea lor de semnale murdare suprapuse și oferindu-le o nouă putere. În modul de transmisie analogică a semnalelor de televiziune, informațiile sunt conținute sub forma semnalului, acesta din urmă fiind în general supus unei degradări care apare la întâmplare și care nu mai permite recuperarea semnalului original cu informațiile conținute în acesta degradate ireversibil.
În acest fel este posibil reconstrui exact secvența simbolurilor și, prin urmare, semnalul de pornire este perfect egal cu cel generat de transmițător.
În orice caz, ca și în toate sistemele care constau dintr-un transmițător și un receptor, totul se învârte în jurul valorii de probabilitate că odată ce a transmis un semnal, acesta este primit corect în timp util.
Prin urmare, teoria probabilității a permis realizarea algoritmilor utilizați de decodorul sau receptorul TV care permit cu mare probabilitate identificarea și corectarea oricărei erori în interpretare a secvenței simbolurilor digitale. Posibilitatea de reconstrucție locală a imaginilor permite trecerea uneia dintre limitele majore ale transmisiilor analogice, legate de degradarea imaginilor cu putere când semnalul recepționat este derivat din mai multe prize de televiziune.